Site-ul SIPHD.RO utilizează cookie-uri.
Puteți consulta politica de confidențialitate.
Continuând navigarea pe site vă declarați acordul dumneavoastră.

De acord
Log in Autentificare   Sign up Înregistrare
SINDICATUL
ÎNVĂŢĂMÂNT
PREUNIVERSITAR
JUDEŢUL HUNEDOARA
S.I.P. Hunedoara Aveţi nevoie de Adobe Flash Player.
Ştiri foarte importante .:. SĂPTĂMÂNA EDUCAȚIEI 2018 .:.
Sindicatul eşti tu!     Un sindicat este puternic şi eficient atât cât membrii săi îl fac.     Fiecare din noi face sindicatul să fie ceea ce este!


Valoarea educației (2)
8 iunie 2015

,,Eram bun la șase ani, apoi tot sistemul de educație nu a făcut decât să mă transforme în cineva banal.'' Am decis să continuăm discuția începută, pe marginea educației, pornind de la afirmația citată în debutul acestor rânduri.

O nouă atitudine Probabil o recunoașteți, într-o formă sau alta, ca justificare a incapacității personale de a găsi motivații proprii pentru a parcurge, măcar la un nivel minim, acel drum al cunoașterii pe care îl deschide școala. Lăsând de o parte contradicțiile inerente unei astfel de afirmații (enunțarea sa nu are, în realitate, decât un caracter manipulatoriu la ce am putea fi buni la șase ani pentru ca după aceea, competențele noastre să fie ,,pervertite'' de sistemul de învățământ?), cu atât mai mult cu cât, ca citat, aparține unei personalități a societății noastre, ne-am opri asupra relevanței sistemului de învățământ asupra educației personale.

La modul general, sistemul de învățământ reprezintă principalul subsistem al sistemului de educație, respectiv organizarea instituțională a învățământului. Într-un sens mai precis, ansamblul instituțiilor care participă la organizarea arhitecturii școlare, adică la derularea studiilor pe cicluri, filiere etc. La acest nivel, atât de abstract, este evident că o anumită construcție a sistemului, oricare ar fi el, nu poate avea decât o relevanță minimă pentru ceea ce devine fiecare dintre noi în urma parcurgerii sale (acestea reducându-se la decizii personale: să spunem, ca exemplu, că am înclinații artistice, iar sistemul de învățământ preuniversitar românesc nu îmi oferă, cel puțin aparent, prea multe oportunități în acest sens; posibil într-adevăr, cu ceva mici corecții: un sistem nu poate fi ,,croit'' pe măsura fiecăruia deși, cel mai adesea, chiar aceasta este obiecția, ci cel mult poate oferi posibilitatea unui parcurs propriu între anumite cadre; legat de exemplul nostru, dacă înclinațiile sunt autentice și nu țin doar de amatorismul cotidian, parcursul dedicat reprezintă o posibilitate reală, oportunități, pornind de la disciplinele existente și de la multitudinea de activități educative orientate în acest sens, existând, la nivel de ,,amatorism'' pentru ,,amatorismul'' propriu).

Revenim și mergem mai departe. Sistemul în sine se dovedește irelevant, după cum se arată, pentru stabilirea valorii educației. Din păcate o idee uitată prea adesea, multe dintre deficiențele reproșate educației din România (relativ la rezultate, la nivelul de educație al celor care au finalizat studii de un nivel sau altul) datorându-se chiar ignorării sau trecerii sub tăcere a acestei idei. Luând ca moment de referință anul 1990, cei 25 de ani care au trecut sunt plini (mult prea plini) de modificări ale sistemului de educație, naivitatea, ignoranța sau dorința de manipulare lăsându-ne să credem, de fiecare dată, că schimbările/modificările vor rezolva problemele. Desigur, nu s-a confirmat niciuna dintre speranțe, niciuna dintre modificările de sistem, doar cadre în care se desfășoară efectiv lucrurile, neavând darul, chiar evitând în realitate problemele.

Cu alte cuvinte, atunci când vorbim de rezultate ale procesului educațional, indiferent care sunt aceste rezultate, atenția nu trebuie acordată sistemului, ci procesului sau, mai bine spus, proceselor care se derulează. Desigur, recunoscând aceleași diferențe de mai sus, vom pierde din atenție problema dacă vom acorda atenție procesului/proceselor doar ca mecanisme, doar ca diferite moduri de a derula lucrurile. Mecanisme deosebit de diferite în construcția lor pot avea aceleași rezultate, pot genera aceleași efecte. Cu o condiție desigur: ca acele mecanisme, ca acele mașinării, oricât de complicate și oricât de frumos ar arăta pe hârtie sau ca simplă construcție (încă nepornită), să fie alimentate cu ceea ce trebuie, să fie întreținute așa cum trebuie etc.

În concluzie, pentru moment (cele precizate solicitând o continuare pentru a vedea totuși care ar fi câmpul discuției atunci când vorbim de probleme ale educației românești, iar după aceea de valoarea educației), sistemul de educație, sistemul de învățământ, procesul educațional etc. nu au un rol direct în raport cu rezultatele. Acestea pot avea o anumită ,,culoare'' datorită lor, dar oricare ar fi culoarea, ea are nevoie de un suport pentru a deveni vizibilă. Culoarea în sine poate fi un concept asupra căruia se poate discuta, dar ea nu se va oferi niciodată în concret. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât că problemele educației nu țin atât de proiectare, cât de realizare...




Prima pagină| Ştiri| Revista presei| Presa despre noi| Buletin informativ / Informări| Puncte de vedere| Documente MEN, ISJ, CCD...| Despre noi| Informaţii utile| Legislaţie| Consultaţii juridice| Procese| Turism| C.A.R.| Contact| Legături utile| Dialog social şi advocacy| Forumul S.I.P. Hunedoara| Membri de sindicat| Concurs de fotografii| Galerie Foto| Căutare articole| Zile libere| Flux de ştiri RSS| English Summary| Webmaster| Harta site-ului| Cookie
© 2002-2015 S.I.P. Hunedoara. Toate drepturile rezervate.
Rezoluţia recomandată: 1024x768.
Au fost 4154277 vizite, începând din 14.10.2011.


SIP Hunedoara