Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Luni, 22 august, I.S.J. Hunedoara și Instituția Prefectului – Județul Hunedoara, au organizat, în sala Spiru Haret de la sediul inspectoratului școlar, o dezbatere având ca temă proiectul noilor legi ale educației, în primul rând cel relativ la învățământul preuniversitar.
În sală au fost prezenți, pe lângă reprezentanții celor două instituții organizatoare, un număr copleșitor de invitați: din partea Ministerului Educației, secretarii de stat Ionel-Florian Lixandru și Antoneta Bolchiș; din partea Parlamentului României, Natalia-Elena Intotero și Lucica Dina Muntean; deputatul european Iuliu Winkler; din partea Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, secretarul de stat Lucian-Ioan Rus; președintele Consiliului Județean Hunedoara, Laurențiu Nistor; conducători sau consilieri ai mai multor instituții, reprezentanți ai administrației locale, reprezentanți ai organizațiilor de părinți, reprezentanți ai organizațiilor de elevi, reprezentanți ai agenților economici etc. Totodată, dezbaterea s-a bucurat de intervenția în sistem on-line a ministrului educației, Sorin Câmpeanu.
Desigur, deși omiși în prezentarea inițială, probabil după cum cei care au creionat proiectul de lege pentru învățământul universitar (și pe care nu vrea nimeni să-i dezvăluie) par să fi evitat sistematic, ba chiar să elimine, cadrele didactice, au fost prezente, chiar dacă nu într-un număr foarte mare, de unde probabil și senzația de „goliciune” pe care a inspirat-o sala abstracție făcând de aglomerarea invitaților, și cadre didactice, cu precădere directori de unități de învățământ.
Deschiderea dezbaterii a fost realizată de către prefectul județului Hunedoara prin lecturarea pilonilor invocați la temelia proiectelor legislative, asta în pofida faptului că o lectură cât de cât atentă a acestor inițiative legislative te convinge destul de repede că fundația dorită nu se regăsește mai deloc în conținutul propriu-zis.
Oprindu-ne la conținutul propriu-zis al (așa-numitei) dezbateri, se poate aprecia că aceasta a ratat cu un deosebit de mare succes (sic!) „momentul istoric”, după cum i-a scăpat unuia dintre invitați cu referire la demersurile de elaborare și de adoptare a unor noi legi ale educației (ca să fie clar, ratarea este concluzia noastră, „măreția” cea a invitatului).
Concret, în absența unei moderări (probabil aceasta asumată de cel care a deschis lucrările), care s-ar fi dovedit de altfel inutilă, au urmat un număr nesfârșit de intervenții ale invitaților, preponderent axate acestea pe contribuția fiecăruia la bunul mers al educației preuniversitare și nu numai, de altfel unele care au acoperit cea mai mare parte a ceea ce s-a vrut o dezbatere.
O primă întrerupere a efluviilor politice a intervenit din partea S.I.P. Județul Hunedoara, solicitându-se ministrului educației să precizeze care ar fi garanțiile că se va acorda finanțarea estimată pentru implementarea acestui proiect (care presupune cel puțin o dublare a bugetului educației, chiar și în condițiile în care salarizarea preconizată ar reprezenta doar 25% din creșterile de cheltuieli). Răspunsul a fost (trebuind măcar să apreciem recunoașterea acestui fapt) că măcar în ceasul al doisprezecelea se va vedea acest lucru, faptul că fără o finanțare adecvată niciuna dintre „speranțele” exprimate în proiectul de lege pentru învățământul preuniversitar nu se va realiza, uitând, am spune noi, că, banal, după „ultimul ceas” începe o nouă zi, iar după altele câteva, așa cum ne-am obișnuit de după 1989, va veni un alt moment „crucial”, o nou reformă, trecătoare și aceea, ba chiar la fel de inutilă, bolovanii, adică problemele, rămânând la locul lor, poate amplificându-se în dezmățul de idei nesusținute în vreun fel la modul concret.
Lămuriți deja în privința șanselor de succes ale noii reforme preconizate, „dezbaterea” accentuat festivist-declamatorie s-a mai animat abia spre final, prin întrebările venite din partea unui coleg din Orăștie (la care secretarii de stat, altfel incisivi în numeroasele monologuri, au oferit senzația că nu prea au răspunsuri), cele ale reprezentanților elevilor, intervenția unuia dintre reprezentanții părinților, cu insistență pe salarizarea acordată profesorilor (de aplaudat, cu atât mai mult cu cât toate celelalte intervenții, chiar și cele ale diferiților „diriguitori” la bază cadre didactice, au neglijat sistematic salariații din educație; ba chiar, dacă ar fi să-i luăm în calcul și pe ceilalți, s-a putut auzi și o afirmație precum cea exprimată de un primar, cum că „nu este corect ca noi să plătim naveta cadrelor didactice”) și, desigur, o nouă intervenție a S.I.P. Județul Hunedoara prin care s-a punctat în principal stilul de „pe repede înainte” al întregului demers de modificare legislativă, cu atât mai mult ținând seama de momentul lansării acestuia.
„Dezbaterea”, printre ultimele organizate pe marginea proiectelor legislative (termenul final fiind 24 august), s-a finalizat abrupt, după aproape trei ore, într-o atmosferă generală de „de-ajuns!”.
Punând de o parte astfel de „formalisme”, este de subliniat că sindicatele, în relație directă cu Ministerul Educației, continuă demersurile de negociere menite să corecteze o parte dintre neajunsurile proiectului de lege pentru învățământul preuniversitar, o serie de probleme, după cum s-a transmis deja în teritoriu, găsindu-și deja rezolvarea.