Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
În ședința Consiliului de administrație al I.S.J. Hunedoara din data de 8 mai 2024, în conformitate cu hotărârea Comisiei paritare de la nivelul I.S.J. Hunedoara nr. 2/2024, au fost aprobate numărul gradațiilor de merit pentru fiecare categorie de personal și fișele de autoevaluare/evaluare specifice.
Fișele și legislația aferentă sunt disponibile în cadrul rubricii Juridic/Legislație/Raporturi de muncă/Gradația de merit/2024 (https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47&e=2024).
Calendarul concursului pentru acordarea gradației de merit este următorul:
1. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
2. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
3. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
4. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
5. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
6. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
7. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara va continua să se implice, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
Miercuri, 29 mai 2024, a avut loc ședința Biroului Executiv S.I.P. Județul Hunedoara. La ședință au participat cei 13 lideri de zonă, președintele și consilierul juridic al organizației.
Ordinea de zi a ședinței a cuprins următoarea problematică: informare privind probleme profesionale și sindicale; probleme organizatorice; probleme diverse, ridicate de liderii de sindicat prezenți.
Materiale suport folosite în cadrul ședinței au fost: Magister (draft – va fi finalizat și distribuit la ședința Consiliului Liderilor din 12 iunie), Informare privind ziua de 5 iunie, Situație statistică privind voucherele de vacanță restante obținute prin sentințe judecătorești, Situație statistică privind numărul membrilor de sindicat S.I.P. Județul Hunedoara, Situații financiare martie 2024.
Dintre problemele mai importante propuse pe ordinea de zi sau ridicate în timpul ședinței subliniem:
1. Începând cu data de 1 iunie 2024, salariile tuturor categoriilor de angajați din educație se vor mări cu 7%, în medie.
2. „Efect secundar” al majorărilor salariale din ultimul an: indemnizația de hrană și voucherele de vacanță se acordă doar angajaților la care salariu net, pentru funcția de bază, nu depășește 8000 lei. Pe de altă parte, cei aflați în această situație, dacă vor face un elementar calcul matematic comparativ, vor constatata că „plusurile” salariale lunare din ultimul an depășesc cu mult cele două indemnizații menționate.
3. Sporul pentru condiții de muncă: detaliile tehnice privind baza legală, cuantumul sporului, condițiile de acordare și procedura de acordare sunt prezentate detaliat pe site-ul nostru, la rubrica JURIDIC, CONSULTAȚII JURIDICE, SPORUL PENTRU CONDIȚII DE MUNCĂ, link direct. După aproximativ cinci ani de procese cu unități școlare, I.S.J. și, în final M.E., am reușit să deblocăm aplicația EduSal în așa fel încât, pentru cei îndreptățiți, să se poată calcula lunar sporul menționat.
4. Indemnizația pentru titlul științific de doctor și drepturile salariale aferente gradului didactic I NU se pot cumula dacă gradul I a fost obținut prin echivalare, cei aflați în această situație trebuind să opteze doar pentru un singur drept. Baza legală: Legea 153/2017 a salarizării unitare în sistemul bugetar și, mai recent, Decizia Curții Constituționale nr. 97/16 martie 2023. De remarcat faptul că în județul Hunedoara cele două drepturi au putut fi cumulate până în acest an, urmare a demersurilor S.I.P. Județul Hunedoara.
5. Gradația de merit sesiunea 2024: sunt în plină desfășurare activitățile de evaluare a dosarelor depuse. În acest an, la nivelul județului Hunedoara au fost alocate un număr de 129 de locuri pentru personalul didactic de predare, 6 pentru personalul de conducere, îndrumare și control și 16 locuri pentru personalul didactic auxiliar. S.I.P. Județul Hunedoara va participa, prin observatorii desemnați, la toate etapele acestui concurs.
6. Hotărâri judecătorești și drepturi restante: la ora la care citiți aceste rânduri sumele au fost deja plătite. În județul nostru se află în plată următoarele titluri executorii: calculul drepturilor salariale la salariul de bază în plată (în general anul trei de plată), aplicarea corectă a tranșelor de vechime/încadrare din vechea legislație (anul trei de plată).
7. Cardurile pentru dezvoltarea carierei didactice/profesionale restante au fost trimise prin Poștă începând cu data de 28 mai. După distribuirea lor urmează și alimentarea cu sumele cuvenite.
8. Facilități – Clinicile Sante: Începând cu 1 iunie 2024, membrii F.S.E. „SPIRU HARET" și implicit S.I.P. Județul Hunedoara vor beneficia de analize la tarife speciale în cadrul Clinicilor SANTE, mai precis de o reducere de 15% din prețul analizelor. Detalii pe site, la rubrica FACILITĂȚI sau link direct.
9. Calitatea de membru S.I.P. Hunedoara: se descoperă în continuare o serie de „anomalii” în ceea ce privește calitatea de membru de sindicat. Doar salariații care plătesc în mod complet și integral cotizația sindicală (0,75% din veniturile brute obținute, atât în situația în care există un singur contract de muncă, cât și în cea a existenței mai multor contracte individuale de muncă) sunt membrii cu drepturi depline. Ceilalți colegi pot sta în continuare „la cotitură” în speranța că vor beneficia și ei de rezultatele obținute de colegii sindicaliști.
10. Este important în continuare:
- să verificăm informațiile la care avem acces, cu precădere cele pe teme sindicale și profesionale;
- să fim mai „rezervați” în privința comentariilor sindicale și profesionale de pe rețelele de socializare;
- să folosim în primul rând informațiile primite din surse sigure (lideri, sindicat, federație);
- să manifestăm încredere în organizația sindicală, acțiunile întreprinse de aceasta fiind întotdeauna conforme, după cum s-a dovedit, scopului existenței sale;
- să sprijinim activitatea liderului de sindicat, inclusiv prin participarea la ședințele de sindicat și realizarea în timp util a diferitelor documente.
Toate materialele utilizate în cadrul ședinței se regăsesc la rubrica S.I.P. HUNEDOARA / Activitate / Biroul Executiv - link direct.
Cine nu-și amintește de un personaj de tristă amintire din istoria recentă a educației românești, într-atât că a rămas în memoria colectivă a celor din învățământul românesc cu un nume ce sugerează pe deplin efectele acțiunilor și inițiativelor sale, unele ale căror efecte negative le resimțim din plin și azi? Daniel Funeriu, căci despre cine altcineva poate fi vorba, mai cunoscut în mediile educaționale drept „Funebru” (căruia i se poate totuși recunoaște meritul, ceea ce s-a și întâmplat în permanență, de a fi diminuat fraudele la examenele și concursurile naționale), a redevenit deosebit de activ în ultima perioadă. Această reactivare a sa pare că se datorează mai curând nu unei misterioase alinieri a astrelor în materie de guvernare, ci, ceva mai banal, aderenței pe care domnia sa o are la orice asalt asupra sindicatelor. Unul care este în curs de „punere pe roate” având în vedere că acestea, în opinia guvernanților (multe dintre actualele personaje sunt aceleași care, acum mai bine de un deceniu, se dădeau peste cap să recanalizeze banii din salarii, nu că am avea la nivel european cea mai mică pondere a acestora în PIB raportat la formarea de capital), „au îndrăznit să deschidă gura”.
Dar să revenim la „actorul” nostru. Care sunt acuzele, mai precis, cele în virtutea cărora sindicatele, iarăși în răspăr față de mai toată Uniunea Europeană, sunt pe cale de a fi demonizate? O să încercăm să fim sistematici:
1. „Sindicatele încasează, automat, 1% din salariile tuturor profesorilor” – trei neadevăruri, în atât de puține cuvinte:
a. cotizația ca membru al unei organizații sindicale, potrivit legii, este de maximum 1% din salariul brut (deductibilă aceasta, cel puțin pentru moment, ținând cont de faptul că sindicatele, în orice democrație care își merită măcar relativ numele vede în acestea un actor important al societății civile), așa că în realitate cotizațiile plătite efectiv sunt inferioare acestui plafon (de exemplu, în județul Hunedoara este de 0,75% din venitul brut al membrului de sindicat);
b. reținerea cotizației de membru de sindicat nu se realizează în mod automat, doar pentru calitatea de salariat al sistemului educațional, fiindcă în fapt din organizațiile sindicale din educație fac parte toate categoriile de personal, ci doar în baza cererii de înscriere în organizația sindicală, iar prin aceasta în baza acordului pe care membrul de sindicat îl dă explicit pentru reținerea acesteia;
c. strict economic, nu este vorba despre o încasare, fiindcă nu se vinde și nu se cumpără nimic, sindicatele nefiind operatori economici în raport cu membrii lor, ci doar de o contribuție, respectiv transferul unei cotizații, cea care conferă calitatea de membru de sindicat.
2. „Angajatorul este obligat să rețină cotizația direct de pe statele lunare de plată, la cererea sindicatului. Este, de ochii lumii...” – lucrurile au devenit puțin mai nuanțate, deși modul în care sunt spuse se vrea a fi tot o premisă pentru caracterul demonic al sindicatelor:
a. obligația angajatorului de a face reținerea există, adevărat, dar ea nu devine efectivă decât în condițiile legale (cerere și acord – înștiințare din partea organizației sindicale), omisiunea, am crede că făcută voit, fiind relativă la faptul că angajatorii nu au cum să-și asume încălcarea legii (domnul Funeriu pare să acuze că mai toate conducerile unităților de învățământ și serviciile contabile ale acestora „se dedau” la tot felul de infracțiuni, ușor de descoperit de altfel de către controalele de pe la Curtea de Conturi sau de auditurile financiare care se fac periodic);
b. de altfel, ceea ce domnul Funeriu cunoaște, programul informatic prin care se administrează problema salarială în educație este unic la nivel național (EduSal), iar setările acestuia nu permit realizarea reținerii decât în baza unui număr de document care exprimă acordul membrului de sindicat cu privire la reținerea cotizației;
c. de fapt, acel „direct” din ocolul adevărului pe care îl face acest fost ministru (din câte se cunoaște, cam acesta fiind primul său loc de muncă veritabil) este un răspuns normal și adecvat lumii în care trăim, acela ca banii să circule cu precădere pe canale electronice. Dar nu, acest domn își dorește ca banii să circule din mână în mână, cu chitanțier și tot ce se leagă de aspectele contabile, cu seifuri în care banii să fie păstrați etc. Contează că s-ar plăti comisioane peste comisioane pentru utilizarea acelor sume de bani, că legea însăși limitează utilizarea unor sume cash prea mari, că mai ales în contextul actual s-ar da la gunoi multe norme sanitare? Nu. Important este ca „demonii” să fie slăbiți pe cât se poate.
3. „statul, ca angajator, îi virează lunar 1% din salariile angajaților” – indusa idee, afirmată explicit de altfel în alte contexte, ar fi că statul, de fapt, finanțează astfel sindicatele:
a. deși se reclamă „trăitor și cunoscător” al unor societăți occidentale, numitul de mai sus pare să ignore cu desăvârșire că spre diferență de ceea ce se întâmplă prin numeroase țări europene, în România statul de care se îngrijește (deși, dacă nu înșeală memoria, în alte vremuri îl dorea cât mai „suplu”) nu acordă niciun fel de sprijin financiar sindicatelor, spre diferență, ca să „mușcăm” și noi puțin, de ceea ce se întâmplă cu partidele politice, ONG-urile de diferite spețe și altele de acest gen, iar odată cu pandemia și firmelor, într-o „bairam” generalizat, ba chiar dimpotrivă, cel mai adesea a făcut tot ce se poate să pună bețe în roate acestora;
b. singura sursă de finanțare a organizațiilor sindicale sunt cotizațiile membrilor de sindicat, ceea ce înseamnă, oricum am învârti lucrurile, că aceștia sunt bani strict privați;
4. „În educație, liderii sindicali sunt degrevați de ore (vreo 170 de norme, adică echivalentul normelor din 17 școli cu 10 profesori fiecare) dar primesc salariul ca și cum ar fi la catedră” – adevărat, există aceste degrevări, dar:
a. calculul degrevărilor, lucru cunoscut de altfel de domnul Funeriu, care însă nu s-a ferit în calitate de ministru să elimine acest lucru, se face pornind de la dreptul de a derula activități sindicale, pe care legislația muncii îl recunoaște (și acesta foarte subțire comparativ cu alte țări europene), așa încât o degrevare presupune aproximativ 2.000 de membri de sindicat (adică aproximativ 8 minute/membru/lună) – timpul atât de scurt pentru activități sindicale, din timpul de lucru, face inefectivă exercitarea lor, așa încât s-a ajuns la această soluție (un timp mai lung, de exemplu 1 oră/săptămână, ceea ce nu este pe atât de incredibil pe cât pare, dată fiind existența sa pe alocuri) a degrevărilor;
b. salariul nu se primește „ca și cum ar fi la catedră”, ci este vorba doar de salariul brut de încadrare, substanțial mai mic decât cel „ca și cum ar fi la catedră”.
5. „sindicatul se controlează pe sine din punct de vedere financiar” – adică, se acuză cu oripilată mânie, sindicatele nu prea dau seama în fața nimănui din punct de vedere financiar:
a. controlul activității financiare a organizațiilor sindicale (apropo, sunt într-o aceeași situație cele patronale, dar asta nu mai deranjează pe nimeni, iar dacă stăm să mai căutăm mai găsim), după cum se citează de altfel textul legii, se realizează prin comisia de cenzori, care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare;
b. pentru o persoană care nu este „bântuită” de cine știe ce parti-pris-uri, se poate deduce (precizările legale sunt de altfel explicite în acest sens) că organizațiile sindicale trebuie să aibă o contabilitate proprie, care consemnează întreaga activitate financiară, potrivit legilor din domeniu, ba mai mult, existând și un organ de control, ales și acesta potrivit unor norme și funcționând în baza altora;
c. plus un lucru pe care s-ar putea ca personajul să nu îl știe, deși nu am băga mâna în foc pentru asta, organizațiile sindicale realizează diferite raportări financiare către membrii de sindicat (scuzat să ne fie că nu le înaintăm direct către domnul în cauză, deși îi sunt accesibile dacă ar mai ieși din „bula” sa), lunar, anual și multianual; că s-ar introduce și un control extern în ceea ce privește activitatea financiară, așa cum se solicită, nu credem că ar fi vreun fel de problemă – bine, dacă nu rămânem la bolboroseala despre „veroșii lideri”;
6. „listarea patrimoniului tuturor sindicatelor din România” – cu trimitere la bogăția în care s-ar „lăfăi” sindicatele și liderii lor:
a. da, este adevărat, sindicatele (cel puțin unele, cu un număr mare de membri, fiindcă celelalte se zbat la limita supraviețuirii) au un patrimoniu, dar el este departe de miliardele la care „se visează”, plus că acesta este constituit în timp, pe baza resurselor financiare strict proprii organizațiilor („doar” cotizația, după cum se amintea);
b. există C.A.R.-uri înființate de sindicate, dar nu sunt ale acestora, ci ale membrilor respectivi (majoritatea, este adevărat, membri de sindicat de asemena), dacă știm ce este o astfel de instituție financiar-nebancară (cu activitate reglementată de Banca Națională a României și de o legislație specifică), ci doar coordonate de acestea, scopul fiind practicarea unor dobânzi cât mai mici, cel mai adesea mult mai mici decât în domeniul bancar (oare de aici să fie o problemă?);
c. există agenții de turism înființate și controlate de sindicate, scopul nefiind însă acea „maximizare a profitului” legală pentru orice firmă, ci procurarea și furnizarea unor servicii turistice membrilor de sindicat la prețuri cât mai mici (și acestea curent mai mici decât cele de pe piață);
d. există, pe ici pe colo, poate și câte o pensiune, dar acestea sunt destinate de asemenea membrilor de sindicat, și poate și altele (de exemplu, în județul Hunedoara, există un solid serviciu juridic, miile de procese câștigate de acesta și sumele obținute în instanțe compensând de mai multe ori valoarea cotizațiilor plătite, fără a mai vorbi de cheltuielile presupuse altfel de toate aceste acțiuni în instanță), dar, existența lor, pentru o minte ceva mai deschisă în jur, ar fi mai curând ceva de apreciat, fiind vorba evident de a reuși să construiești ceva și nu numai să cheltui.
Ar mai fi multe de amintit, de exemplu, „obligația liderilor de sindicat de a depune declarația de avere” (s-a mai întâmplat, iar dacă legea va decide asta, nici aici nu vedem care ar fi problema – indemnizațiile liderilor, cele la care implicit se face trimitere, nu sunt fixate de capul lor de lideri, ci sunt aprobate în cadrul structurilor interne, iar după aceea se regăsesc în situațiile financiare), procesele pe care le-a avut domnul Funeriu cu sindicatele (după știința noastră, o singură acțiune a unei organizații sindicale din țară, care a renunțat, este adevărat, din motive procedurale, dar acțiunea se pare că a fost reiterată recent), cei 23.000 rămași după ce a eliminat reținerea pe statul de plată a cotizației (aici, probabil, a omis un „0” sau a luat datele în același moment, înainte ca sindicatele să se organizeze), listarea patrimoniului sindicatelor (de acord, dar pentru ca domnul nostru să nu rămână mult prea dezamăgit, l-am anunța deja că listele acelea vor cuprinde, de exemplu, C.A.R.-urile, din motivele amintite mai sus) dar deja acest articol are tendința de a se lungi excesiv.
De fapt, dacă vom citi până la capăt declarațiile domnului Funeriu, pe care le regăsiți, pentru deplină transparență, la rubrica Informații utile/Puncte de vedere/2021, ne devine mult mai clar de unde sursa tuturor spectrelor care par să-l bântuie. Astfel, se apreciază că „Băsescu le-a luat puterea, dar le-a lăsat resursele, pe baza cărora au revenit și mai puternici. Eu am făcut-o, în 2011, printr-o simplă semnătură și nu a murit nimeni din asta. E adevărat: toți liderii sindicatelor din educație au plecat în mandatul meu.” Da, avem aici un alt adevăr: modificarea legislației muncii operată sub tutela președintelui de tristă amintire, în pofida oricăror principii democratice, a destructurat sindicatele, dar mai ales a adus salariatul într-o stare de semi-sclavie. De atunci, lucrurile s-au mai schimbat, deși corul de voci ridicate împotriva sindicatelor, acum ca și atunci, urmărește în realitate o înăsprire și mai accentuată a legislației muncii, cu impact direct aceasta asupra veniturilor și drepturilor salariaților (știm, idealul unui astfel de „patronat” este ca salariatul să aducă și ceva bani de acasă pentru onoarea care i se face de a avea un loc de muncă). Cât despre lideri, nu a plecat nimeni, altfel decât prin mecanismele interne organizațiilor sindicale, după cum nici vizita liderilor la doritul de șters din amintire fost ministru nu a fost decât o încercare a acestora de a găsi o cale de dialog pentru a opri abrambureala (din păcate „istoria” aici acordă acest titlul de veritabil „campion” unei alte persoane, mult mai neștiutoare în încurcarea căilor învățământului) pe care o implementa în educație („oferta” făcută de domnul ministru a fost, de fapt puțin alta: să i se lase Bac-ul în pace, având în vedere că se pregătea o grevă pe care, prin acțiunea ISJ-urilor și presiunea asupra conducătorilor unităților de învățământ, a reușit totuși să o destructureze, iar reținerea cotizațiilor și degrevările aveau să continue ca până atunci, dar aceasta a fost respinsă) iar aceștia, oricât se uită prin parcarea în care au lăsat mașina (personală, de obicei) nu găsesc și pace Porsche-urile iar și iar amintite.
La final, ce ar mai fi de spus? Având în vedere că actualii guvernanți nu au auzit de respect reciproc sau de dialog social (cu bănuiala că au lipsit destul de mult chiar și la lecțiile despre democrație), poate că ar fi vremea, pe măsura caracterului demonic care se încearcă a ne fi atribuit, nouă, tuturor, fiindcă organizațiile sindicale nu sunt liderii lor, aceștia oricum aleși, de fapt, într-un mod mult mai democratic decât se întâmplă prin politichie, ar fi timpul poate să „bântuim” ceva mai mult pe toți aceștia cărora li se datorează, în cele din urmă și în mare parte, multe dintre problemele educației românești (nu este locul să reamintim aici toate deciziile catastrofale cu care „ne-a fericit” personajul ale cărui vorbe au motivat rândurile de față) și mai ales statutul financiar-social al salariaților din educație. Așa că, „Bântuire cât mai spornică!”
P.S. Ca o extindere a acestor rânduri, relativ mai ales la problemele economice și la marele „actor” al acestora, PIB-ul, iar alături de acesta năbădăiosul său fiu, bugetul, vă propunem să lecturați articolul „PIB-ul șmecher și educația uitată”, un articol ceva mai tehnic, pe care îl regăsiți la rubrica Informații utile/Puncte de vedere/2021.