Log in Autentificare   Sign up Înregistrare
SINDICATUL
ÎNVĂŢĂMÂNT
PREUNIVERSITAR
JUDEŢUL HUNEDOARA
S.I.P. Hunedoara Aveţi nevoie de Adobe Flash Player.
Ştiri foarte importante .:. Discuții privind Proiectul Metodologiei pentru acordarea gradației de merit .:.
Sindicatul eşti tu!     Un sindicat este puternic şi eficient atât cât membrii săi îl fac.     Fiecare din noi face sindicatul să fie ceea ce este!


Câteva cuvinte despre încredere
26 februarie 2015

Cunoașteți povestea iepurașului surd? Probabil, fiind una dintre poveștile motivaționale care circulă destul de mult pe rețelele Internetului.

O nouă atitudine Pentru cei care nu o cunosc însă, se spune că erau o dată trei iepurași care hoinăreau prin pădure. Din neatenție, unul dintre ei a căzut la un moment dat într-o groapă adâncă. Imediat, ceilalți doi iepurași au început să îi plângă de milă, fără a încerca să îl ajute în vreun fel, constatând, dintr-un anumit punct de vedere pe bună dreptate, că nu are nicio șansă să mai iasă de acolo. Iar pe măsură ce iepurașul din groapă sărea mai sus și se străduia mai tare, ei îl căineau și mai mult. Cum necum, murdar și obosit peste poate de la atâta efort, iepurașul neatent a reușit să iasă din groapă. Ceilalți doi, uimiți de reușită, l-au felicitat, dorind, desigur, să afle secretul succesului său, în pofida șanselor pe care le avea. Iepurașul nostru, fericit de reușită, le-a mulțumit și iar le-a mulțumit... pentru încurajările pe care ei n-au prididit să i le ofere: „Fără voi nu aș fi reușit niciodată!”.

Fără a insista asupra moralei particulare a acestei povești motivaționale, caz în care ar trebui să vorbim despre „calitatea” de a fi surd la descurajări, vom acorda atenție „încrederii naive” a iepurașului. Acesta a fost convins, a avut încredere că ceilalți doi iepurași au fost lângă el, l-au susținut în toate eforturile sale. A dat dovadă de naivitate? Din afară, din perspectiva celorlalți doi iepurași, răspunsul nu este decât unul afirmativ. În ceea ce îl privește însă, încrederea sa a funcționat pe deplin, l-a motivat să depășească problema cu care s-a confruntat. Întrebarea ar fi atunci, dacă atitudinea sa a fost sau nu una adecvată situației, una bună?

Nu vom încerca aici să dezbatem un eventual răspuns, cel puțin nu în mod direct, ci, deplasând încă o dată discuția, vom vorbi, simplu, despre încredere sau, și mai bine spus, având în vedere vastitatea unui astfel de subiect, despre „măștile” încrederii.

Prima și probabil cea mai întâlnită dintre aceste măști este aceea a dezinteresului. Pierduți, în realitate, prin deșertul drepturilor crezute fără responsabilități (comercializarea moralei sub forma „dacă am plătit, atunci am dreptul...” ca oricine altcineva să fie responsabil), nu mai manifestăm nici măcar disponibilitatea de a vedea problema (avem certitudinea că groapa nu există, iar de fapt iepurașul în cauză stă cu burta la soare). A avea încredere nu are însă în niciun fel de-a face cu dezinteresul, acesta ne mascând decât indisponibilitatea noastră de a face ceva, în cele din urmă pentru... noi.

La fel de bine, încrederea nu are în niciun fel de-a face cu transferul intereselor proprii în sarcina altcuiva, caz în care, în realitate, este vorba tot despre dezinteres, doar că unul mascat, care lasă larg deschise porțile reproșului, afirmat cu tărie ca legitim. Dubla mască va reacționa cu atât mai vehement, în acest caz fiind reclamată și existența unei ,,chitanțe'' în ceea ce privește ,,achiziționarea'' serviciilor.

De fapt, fiecare dintre aceste ,,măști'', doar două din multitudinea de posibilități, înseamnă neîncredere. Indiferent de motivele acestei neîncrederi, ceea ce se maschează la propriu este neîncrederea în propria persoană, neîncrederea că a ști, a vedea, a te implica te poate face să dai față în față cu probleme pe care nu ai cum să le rezolvi. Suntem lași? Poate este puțin prea dur termenul, dar comportamentul nu prea denotă altceva.

Încrederea, că ne place sau nu, se cere hrănită, clipă de clipă, cu a ști, cu a vedea, cu a te implica în tot ceea ce are de-a face cu propria ta persoană. Adică, reîntorcându-ne la iepurașul din povestea de mai sus, a nu constata doar incapacitatea de a ieși din groapă, fără a face vreun efort și a striga doar la ceilalți că nu fac nimic pentru a-l salva. Iepurașul a avut încredere, o încredere autentică, iar asta l-a salvat. Au meritat ceilalți doi încrederea sa? La propriu, nu este nevoie să căutăm răspuns la o astfel de întrebare. Am ajunge din nou în zona neîncrederii...




Prima pagină| Ştiri| Revista presei| Presa despre noi| Buletin informativ / Informări| Puncte de vedere| Documente MEN, ISJ, CCD...| Despre noi| Informaţii utile| Legislaţie| Consultaţii juridice| Procese| Turism| C.A.R.| Contact| Legături utile| Dialog social şi advocacy| Forumul S.I.P. Hunedoara| Membri de sindicat| Concurs de fotografii| Galerie Foto| Căutare articole| Zile libere| Flux de ştiri RSS| English Summary| Webmaster| Harta site-ului
© 2002-2015 S.I.P. Hunedoara. Toate drepturile rezervate.
Rezoluţia recomandată: 1024x768.
Au fost 4154277 vizite, începând din 14.10.2011.


SIP Hunedoara