Log in Autentificare   Sign up Înregistrare
SINDICATUL
ÎNVĂŢĂMÂNT
PREUNIVERSITAR
JUDEŢUL HUNEDOARA
S.I.P. Hunedoara Aveţi nevoie de Adobe Flash Player.
Ştiri foarte importante .:. Discuții privind Proiectul Metodologiei pentru acordarea gradației de merit .:.
Sindicatul eşti tu!     Un sindicat este puternic şi eficient atât cât membrii săi îl fac.     Fiecare din noi face sindicatul să fie ceea ce este!


Respectul și democrația
1 noiembrie 2014

Astăzi toată lumea se pretinde democrată, deși cel mai adesea reduc semnificația acestui termen doar la ideea introducerii unei foi de hârtie într-o urnă, iar după aceea la procedurile prin care aleșii lor rostesc, în diferite contexte discursuri și la rândul lor votează.

O nouă atitudine Asta cel puțin în țările cu o tradiție democratică. Din păcate, acolo unde această tradiție lipsește, nici măcar primului pas nu i se acordă o relevanță deosebită, fiind acuzată, din varii motive, irelevanța votului respectiv, chiar dacă se afirmă cu tărie, imediat după aceea, necesitatea democrației. Redusă doar la posibilitatea de a exprima bunul plac, democrația trebuie să facă față, de fapt, unei lupte generalizate împotriva sa. Poate să vorbim atunci, totuși, de societatea civilă, care ar suplini acest viciu, tolerat în orice democrație, chiar dacă este antidemocratic prin esență. În realitate, într-un context precum cel amintit anterior nici măcar societatea civilă nu are o existență faptică, fiind de fapt confundată cu aceeași posibilitate a exprimării, doar a comunicării bunului plac.

Orice încercare de a trece dincolo de aceste iluzii va permite să se înțeleagă foarte repede că așa numitele democrații reprezentative sunt ceea ce sunt doar prin caracterul lor instituțional. Instituțiile și modul de funcționare al acestora sunt cele care fac democrațiile democrații, atât cele numite ,,de stat'', cât mai ales cele aparținând societății civile (societăți, organizații, asociații etc.). În acest sens, avem însă de-a face cu o diluare progresivă a instituțiilor și chiar solicitarea cu tărie a acestei diluări instituționale. Ideea statului ,,minimal'', adică a unei organizări instituționale cât mai restrânse se aude tot mai des, considerându-se că societatea civilă își poate purta singură de grijă, considerându-se că inițiativa privată, adică promovarea interesului personal, poate suplini urmărirea instituțională a interesului colectiv. Dincolo de contradicția inerentă unei astfel de idei (care înseamnă a uita că bunurile publice, adică ceea ce fac instituțiile de stat, sunt bunurile care nu pot fi produse și administrate prin inițiativă privată), unul dintre argumentele oferite constant, ținând cont de încercarea de contraargumentare a dispariției progresive a societății civile, fiind acela al apariției și generalizarea rețelelor de socializare. O altă iluzie în realitate, rețelele de socializare nefiind și nici măcar nu își propune să fie un substitut al vieții asociaționale constitutive unei democrații funcționale.

Indiferent de ceea ce se spune, a insista pe ideea de democrație reprezentativă, în detrimentul recunoașterii și afirmării instituțiilor, înseamnă a pedala în favoarea unei încercări de confiscare a puterii de către cei care se afirmă drept membri a elitelor. Democrația nu este decât prin corupere o formă de viață a indivizilor dedicați propriei fericiri private. În fapt, democrațiile există atâta vreme cât se luptă împotriva acestei privatizări, a unei extinderi nepermis de mult a sferei private, inevitabil această sferă aparținând unui grup restrâns de indivizi.

Cu alte cuvinte, problema unei democrații funcționale nu este aceea a amestecului crescut al statului în societate, respectiv reclamarea unei retrageri a statului și chiar o slăbire a sa, ci adevărata problemă este aceea a înlocuirii instituțiilor, definite de un scop comun, indiferent dacă sunt ale statului sau ale societății civile, cu scopuri strict private, legitimate cel mai adesea prin puterea economică. Democrațiile contemporane, pe zi ce trece, se metamorfozează în oligarhii, procesul de privatizare instituțională fiind instrumentul decisiv în acest proces.

Aruncarea în derizoriu a acțiunii instituționale, deși aceasta este condiția de posibilitate a existenței unei democrații, acuzarea corupției instituționale, omițând intenționat faptul că nu instituțiile sunt corupte, ci corupția este întotdeauna inițiativă privată, chiar și atunci când se utilizează un paravan instituțional și reclamarea restrângerii instituționale ca unică soluție a rezolvării problemelor, care în fapt nu sunt rezolvate, ci doar privatizate în beneficiul unora, nu sunt decât tot atâtea forme de manifestare a disprețului față de democrație, a oricărei lipse de respect față de statul de drept.

Am putea vorbi de o uriașă conspirație a tuturor celor care luptă împotriva democrației și a statului de drept, dar nu, nu trebuie să cădem într-o astfel de greșeală. Imprecatorii oricărei lupte pentru un serviciu public, pentru un sistem de legislație a muncii cât mai corect cu toate părțile, pentru un regim de indemnizare a șomajului, pentru un sistem public de pensii, pentru un sistem public educațional, pentru un sistem public de sănătate și mai ales pentru un sistem public de ajutor social, erijați în ultima vreme în categoria intelectualilor (o autoasumare de titlu), reușesc să meargă într-o aceeași direcție, aceea a absenței unui oarecare respect pentru mecanismele democratice, doar fiindcă îi motivează o aceeași încercare, și anume aceea de a identifica un loc, fie el și auxiliar, într-o oarecare oligarhie. Instituții de prevedere și solidaritate, născute istoric în urma unor lupte, sunt atacate sistematic, demolate frenetic mai ales dacă aparțin societății civile, toate fiind prezentate ca daruri abuzive ale unui stat tentacular. Se acuză populismul, spre exemplu, pentru a masca preferința pentru o legitimare savantă în detrimentul uneia populare.

Distrugerea așa-numitului stat providențial nu înseamnă însă retragerea statului - a crede așa ceva, este dovadă de naivitate, o naivitate de care profită, perfect conștienți, amintiții intelectuali, ci doar retrecerea în logica profitului (patronare) a vieții sociale. A refuza competența oricui de a judeca cu privire la raporturile dintre individ și colectivitate (decizia fiind însă instituțională), înseamnă a afirma competența și pe cale de consecință puterea doar anumitor indivizi, ceilalți fiind discreționar la dispoziția acestora. Liberalismul, așa prost cum este înțeles, nu are nevoie de constituție și tot ceea ce decurge din aceasta, cel puțin în democrații, în ordine socială (în primul rând o egalitate în drepturi), ci doar de o protecție a ,,elitei'' față de cei care nu fac parte din aceasta.

Știu, veți spune, până la urmă este ceva legitim într-o democrație. Da, de acord și nu aici ar fi problema. Marea problemă este aceea a susținerii de către cei care nu se califică între ,,elite'' (lăsând de o parte ,,stima de sine'') a atacului împotriva propriei condiții de către cei care au capacitatea de a tranșa la propriu criteriile integrării în rândul „elitelor”.

Unde este respectul în toate acestea? Pretutindeni, dar mai ales sub forma absenței sale. Iar cea mai gravă formă a sa este, manifestându-se inconștient, aceea a negării de sine de fiecare dată când, compulsiv, se cedează manifestărilor de debarasare de instituții, de popor, de stat, de politică etc.




Prima pagină| Ştiri| Revista presei| Presa despre noi| Buletin informativ / Informări| Puncte de vedere| Documente MEN, ISJ, CCD...| Despre noi| Informaţii utile| Legislaţie| Consultaţii juridice| Procese| Turism| C.A.R.| Contact| Legături utile| Dialog social şi advocacy| Forumul S.I.P. Hunedoara| Membri de sindicat| Concurs de fotografii| Galerie Foto| Căutare articole| Zile libere| Flux de ştiri RSS| English Summary| Webmaster| Harta site-ului
© 2002-2015 S.I.P. Hunedoara. Toate drepturile rezervate.
Rezoluţia recomandată: 1024x768.
Au fost 4154277 vizite, începând din 14.10.2011.


SIP Hunedoara