Site-ul SIPHD.RO utilizează cookie-uri.
Puteți consulta politica de confidențialitate.
Continuând navigarea pe site vă declarați acordul dumneavoastră.

De acord
Log in Autentificare   Sign up Înregistrare
SINDICATUL
ÎNVĂŢĂMÂNT
PREUNIVERSITAR
JUDEŢUL HUNEDOARA
S.I.P. Hunedoara Aveţi nevoie de Adobe Flash Player.
Ştiri foarte importante .:. Măsurile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării cu privire la reluarea cursurilor .:.
Sindicatul eşti tu!     Un sindicat este puternic şi eficient atât cât membrii săi îl fac.     Fiecare din noi face sindicatul să fie ceea ce este!


Prinde orbu', scoate-i ochii
sau
Leapșa popular-guvernamentală cu educația

20.12.2019

Partea a II-a - Interpretarea

Ați citit povestea și după cum vă ,,amenințam'', urmează interpretarea. Nu va fi chiar ceea ce vă așteptați, dar pe undeva pe acolo...

Vom porni de la o întrebare - care sunt problemele educației românești?, așa încât ceea ce vom face efectiv va fi să le inventariem:

1. Disfuncționalitatea structurilor manageriale, începând cu ministerul, trecând prin inspectorate și încheind cu fiecare unitate școlară - cauzele amintite privesc politizarea (cu precizarea că fiecare putere dă vina pe cealaltă, singura soluție fiind repolitizarea, mascată sub forma unor concursuri sau nu, așa încât lucrurile s-au întâmplat întotdeauna în mod identic; iar pentru că problema nu a găsit soluție, s-a decis lichidarea sa, unul dintre exemplele care revin obsesiv la unii ,,specialiști în educație'' fiind desființarea inspectoratelor școlare), centralizarea (cu precizarea că nimeni nu poate demonstra beneficiile descentralizării, fără a lua în calcul excepțiile, atâta câtă a fost pusă în operă; dacă am fi sinceri, iar cei din sistem cam știu acest lucru, este evident că chiar în și aceste condiții sistemul este relativ haotic, așa încât nu este greu să ne închipuim ce ar fi dacă fiecare unitate de învățământ s-ar abramburi doar de capul ei), birocrația (cu precizarea că am trăit deja câteva valuri de debirocratizare, fiecare dintre ele ascunzând ,,sub preș'' un anumit număr de hârtii - edificatoare în acest sens este situația comisiilor, dar inventând multe altele, într-atât de multe că bietului director nu îi mai rămâne timp să conducă și școala, alergând mai curând, atunci când apucă, pe la orele pe care trebuie totuși să le facă) etc.

2. Lipsa de pregătire și/sau de interes a cadrelor didactice - cauzele aduse în discuție se leagă de formarea inițială precară (cu precizarea că aceasta a fost însoțită de o presiune tot mai mare pentru o intrare cât mai ușoară în sistem, până într-acolo încât a început să se arate cu degetul către calitatea de titular), salarizarea precară (cu precizarea că în ultimii ani a devenit puțin mai acceptabilă, dar este departe de a reprezenta o motivație în sensul propriu al termenului, așa încât cei care își aleg o astfel de carieră sunt animați fie de vocație, fie de incapacitatea de a demonstra ,,ceva'' într-un alt domeniu; habar nu avem care sunt proporțiile, dar avem o bănuială și s-ar putea să fie aceeași cu a dumneavoastră), birocrația (cu precizarea că acesta copleșește cadrul didactic, de unde și o anumită ,,îndepărtare'' a sa de actul didactic, fără ca cineva să vadă că acest lucru are ca principală cauză absența personalului didactic auxiliar și nedidactic necesar, bașca ,,pustietatea'' cronică a resurselor) etc.

3. Reforma ,,cronică'' - cauzele care s-ar putea aduce în discuție se leagă cu certitudine de politizare (cu precizarea că adesea avem de-a face de fapt cu o mască, în realitate fiecare dintre cei care s-au perindat pe la conducerea ministerului, adesea de o aceeași culoare politică, a dorit să ,,vopsească'' sistemul în culorile îndrăgite de sine, ca și cum ar fi avut de-a face cu dormitorul personal), ,,părerologie'' (cu precizarea că, evident, o astfel de ,,știință'' nu există, dar sunt mari șanse să îi punem fundamentele în România, fiecare dintre ocupanții de funcții apreciind că odată ce s-au așezat pe scaun, părerile le-au devenit adevăruri eterne; ,,boala'' nu este, desigur, doar a lor, ci mai curând cu precădere a cohortelor de ,,specialiști în educație'' și a batalioanelor de ,,inițiative civile'', ca și cum educația ar fi mai curând un câmp de luptă sau ce puțin un meci de fotbal), bramburismul legal și procedural (nici măcar Aghiuță nu-și mai dă seama întotdeauna ce mai este valabil și ce nu, bașca înclinația naturală a românului către poezie, pe care o vede în toate cele, până și în legile sau normele pe care trebuie să le aplice, și le aplică întotdeauna... după ureche) etc.

4. Pustietatea - cu siguranță aici nu v-ați prins despre ce vrem să vorbim, deși poate ideea ați mai întâlnit-o: în școli bate vântul (uragan de-a dreptul, fără totuși să-l putem încadra pe un anumit nivel) cu privire la dotări. Ne tot uităm la tot felul de sisteme educaționale performante și plângem de necaz, uitând, de fapt, că suntem printre cele mai eficiente sisteme educaționale dacă este să luăm în calcul ceea ce se introduce în acesta, diferența în privința dotărilor fiind adesea ca și cum am lua un individ din preistorie (poate că exagerăm puțin) și i-am pune în mână ultimul răcnet în materie de telefoane (cel mai probabil va aprecia că i-am oferit o piatră de o formă mai ciudată, plus că luminițele și semnele care tot defilează pe ecranul acestuia ne-ar oferi rapid râvnitul titlu de vrăjitori). Cauzele? Subfinanțarea cronică (visăm la 6%, deși ținând seama de când facem asta, ne-ar trebui vreo 10% cel puțin vreo trei decenii de acum încolo ca să aducem boii dinaintea căruței, iar după ultimele informații, vom continua să visăm pe mai departe, bugetul alocat anul viitor educației aducând cu ,,promisiunile deșarte'' care se tot toarnă în capul celor atât de naivi că habar nu au cu ce se mănâncă acestea), dezinteresul (al societății în primul rând, care ,,plânge'' atunci când școala îi cere ceva, întreaga vină pentru că odrasla nu citește sau nu cumpără o carte revenind acesteia, chiar dacă sărmanul copil nu a văzut sămânță de carte pe acasă, exceptând manualele pe care i le tot bagă pe gât școala, grele și acelea, în așa măsură că majoritatea au devenit broșuri) și birocrația (asta ca să ilustrăm pe deplin ideea ,,unde dai și unde crapă'': teoretic, cadrele didactice își confecționează sau și-ar putea confecționa o mare parte dintre materialele didactice, dar problema ar fi cu timpul și cu banii necesari, așa cum arătam mai sus; fără a nega cum că ,,marea lehamite'', contradictorie vocației, s-a cam coborât și pe aici).

5. Absenteismul ,,cronic'' - una dintre activitățile curente ale cadrelor didactice este aceea de a consemna absențele elevilor, unele dintre acestea urmând a fi motivate. Iar aici începe aventura. Pe lângă numărul mare de absențe nemotivate (câte sunt consemnate și acestea, proporțiile fiind mai mari decât o spun hârtiile), și acolo unde acestea sunt motivate, dacă te apleci ceva mai mult asupra ,,motivațiilor'', o dai în râsuí-plânsuí: de la boli care mai de care mai mortale sau cu o frecvență care te face să te întrebi dacă nu cumva motivarea este postumă, la chefuri, excursii, concedii, shopping și cam tot ceea ce v-ar mai putea trece prin cap, de așa manieră încât parcă întreaga societate este chitită, dincolo de declarațiile mai mult sau mai puțin sforăitoare, împotriva școlii (medicii și părinții luptând din greu în linia întâi). Câteva cauze: complicitatea (de partea părinților, medicilor și, inevitabil, a cadrelor didactice, mulți dintre noi pierzându-și obișnuința de a consemna absențele sau dobândind-o pe aceea de a le motiva cu mult prea multă ușurință), dezinteresul (al societății în ansamblu, cam nimeni neîntrebându-se ce caută o mulțime de copii pe străzi, prin parcuri, în baruri etc. chiar în timpul programului școlar) și absența responsabilității (elevi, părinți, medici, cadre didactice etc., întreaga societate cu alte cuvinte sau cam tot ce mișcă).

6. Indisciplina ,,cronică'' - de care parte? am întreba. Ca să fim sinceri, de ambele. Fiecare, ceea ce nu este o trăsătură doar a sistemului educațional, ci a societății românești, luptă eroic să facă doar ce-l taie pe el capul. Ce i se poate întâmpla? Mai nimic. Când te pedepsește unul, te salvează altul și tot așa, un rol exemplar revenind aici, în cele din urmă, justiției (hilară treabă, dacă nu ar fi ,,groasă'': ce ziceți de situația în care un elev execută o elevă cu o lovitură de picior în piept, este pedepsit exemplar de consiliul profesoral, dar instanța suspendă decizia pentru a nu ,,distruge'' viitorul individului, așa încât acesta să-și poată susține liniștit examenul de bacalaureat? - doar un exemplu, fără a fi considerați părtinitori: probleme, multe, sunt și de partea cealaltă). Cauze? Mult prea multe, așa încât ne vom limita doar la câteva: libertinajul comportamental (familia în primul rând; desigur, fiecare copil este o bucurie, dar de aici până la a-i permite orice, fără restricții și fără distincția între bine și rău, este cale lungă, deși ea este parcursă în ritm alert, până într-acolo încât sunt numeroși părinții care, atunci când mai dau pe la școală, folosesc cu multă nonșalanță o motivație care te lasă perplex: ,,nu am ce să-i fac!''), complicitatea (a celor din școală cel mai adesea, care au devenit atât de ,,orbi'' încât nu mai văd decât ,,buturugile'' deosebit de mari, de obicei mult prea târziu pentru a nu se mai împiedica de ele), bramburismul legal și procedural (tot modificând la norme este greu să îți mai dai seama care mai sunt valabile și care nu, fără a neglija faptul că avalanșa de prevederi și precizări, de excepții și de intervenții externe nu a făcut decât să inducă un anumit blocaj care lasă cel mai adesea școala fără capacitate de reacție) etc.




Prima pagină| Ştiri| Revista presei| Presa despre noi| Buletin informativ / Informări| Puncte de vedere| Documente MEN, ISJ, CCD...| Despre noi| Informaţii utile| Legislaţie| Consultaţii juridice| Procese| Turism| C.A.R.| Contact| Legături utile| Dialog social şi advocacy| Forumul S.I.P. Hunedoara| Membri de sindicat| Concurs de fotografii| Galerie Foto| Căutare articole| Zile libere| Flux de ştiri RSS| English Summary| Webmaster| Harta site-ului| Cookie
© 2002-2015 S.I.P. Hunedoara. Toate drepturile rezervate.
Rezoluţia recomandată: 1024x768.
Au fost 4154277 vizite, începând din 14.10.2011.


SIP Hunedoara